Codul civil romanesc, prezinta fisuri, in favoarea creditorilor-infractori. Deoarece multe “personalitati din politic” au dezvoltat afaceri pe sistemul camataresc, codul civil le este favorabil, astfel incat sa nu existe cai de aparare pentru debitorul-victima. Victimele tinta au fost si sunt femeile singura fie pe firme fie in viata civila. Asadar, in cazul in care debitorul este o victima, aceasta nu are cai de aparare.

Cazul meu! In 1999, un tip s-a prefacut interesat de asociere pe firma. A dat o arvuna, urmand ca la notariat sa dea diferenta. A simulat apoi ca in drum spre notariat i-a fost furata borseta cu acte si bani, deci cesiunea s-a amanat pentru o data incerta. Pentru acea arvuna, ca schimb de incredere, a solicitat o chitanta de man ape care deja suma inscrisa era diferita de realitate. In chitanta, se specifica clar scopul avansului dat, “asocierea in participatiune” dar a solicitat sa apara scris garantarea cu bunurile firmei (persoanei juridice) dar si cu bunurile persoanei fizice (fiind vorba de asociat unic).

Semnaturile finale, au fost numai din partea persoanei juridice, fiecare semnatura fiind acoperita de stampila. Ori legea spune distinct, ca si persoana fizica trebuie sa semneze individual si in clar o astfel de chitanta. La primul process, terminat, in 2002, creanta a fost atribuita persoanei fizice, netinandu-se cont ca ar fi fost mult mai legal sa fie proces comercial. In plus de asta, suma a fost convertita. Ori codul civil spune ca daca primesti vergi de aur, inapoiezi tot vergi de aur, articol care ar fi trebuit sa impiedice convertirea.

Din 2002 pana in 2006 a urmat haituiala cu executarea silita fara insa a avea ce sa execute. Fapt care in codul civil nu exista: insolventa certa a debitorului – persoana fizica. In 2006 o judecatorie a decis prescrierea, si a emis o hotarare prin care spune ca dreptul de a mai cere executarea silita s-a prescris. A facut recurs. In urma recursului, a pierdut. Tribunalul a decis ca judecatoria are dreptate, creanta fiind prescrisa. S-a emis o hotarare definitiva si irevocabila.

Creditorul a ignorat-o si a mers degraba la un notar si a cesionat creanta unui “boschetar” (asa arata tipul care venea pe la usa ca sa ne intimideze). La notariat nu a pomenit de existenta deciziei de prescriere emisa de un complet de recurs, si notarul a emis cesiunea creantei pe noul nume. Acest nou proprietar, a declansat o noua procedura de executare.

Prima solicitare a fost respinsa deoarece nu fusesem anuntata de schimbarea creditorului. La a doua solicitare, am dus personal decizia de prescriere atat a judecatoriei cat si a tribunalului. Sedintele s-au tinut in secret, cu usile inchise, s-au dat amanari peste amanari toate fara justificare, ca in final, judecatoria (o tanara judecatoare nou angajata) sa ignore o decizie a unui for superior sa sa admita executarea silita.

Din acest moment in codul de procedura civila, caile de aparare a unui debitor-victima lipsesc cu desavarsire. Forma mascata a contestatiei la executare nu a rezolvat problema, si cu toti pasii urmati procesul s-a incheiat in favoarea noului creditor cesionar. Acesta, daca inainte de a deveni proprietarul creantei isi permitea sa ameninte, acum amenintarile au crescut in intensitate.

Amenintarile lui se refera la aruncarea cu acid pe fata si crima. Indivizii acestia sunt un grup infractional, care actioneaza linistit, deoarece nimeni nu ii deranjeaza. Au luat de la victime terenuri si case, eu fiind probabil singura de la care nu au avut ce lua.
In primavara anului trecut, i-am vazut in fata unui notariat cu o alta victima, alt scenariu.

Tata, adu-ma la taria in care sa pot trai cum a trait Fiul Tau, astfel incat, auzindu-i pe cei care nu ma inteleg si simtindu-le lovitura acuzelor sa-i pot infrunta si totodata sa pot trai deasupra lor. Ajuta-ma sa ii pot intelege si ierta in special pe cei a caror viata este consemnata de resentimente si lovita de frica sau rautate. Du-ma in locuri de pace, astfel incat, indiferent cine ma interpreteaza gresit, sa pot merge mai departe, la fel ca Fiul Tau, pana la cruce, la inviere si la cununa slavei. In numele lui Isus, amin.

Trec prin multime, circul cu mijloace de transport vesnic pline, stau in statii zgribulita si astept un autobuz care nici macar nu se vede la orizont, timp in care imi suna in urechi indemnul RATB adresat calatorilor: “… pentru un transport civilizat, fiti partenerul nostru … adica nu circulati fara bilet!”  “Bun partener, care nu respecta un orar, o disciplina” – bomban in gand. Poti sta intr-o statie si o ora. Cui ii pasa? Dar eu imi fac de lucru si trec in revista chipurile din preajma, si frecvent am impresia ca vad numai chipuri cunoscute. Daca ar fi reale, as fi si eu recunoscuta de acele chipuri. Dar, daca m-am schimbat? De ce ei nu ma recunosc? Pentru ca eu nu mai sunt eu! Dar cine sunt eu? Nu pot sa cred ca eu sunt altcineva! … desi am cativa inamici care vor sa ma faca sa cred ca eu sunt altcineva. Dar nu ma las convinsa. Nici voi sa nu va lasati! Am sa aduc dovezi ca eu sunt tot eu!

„În fiecare din noi sălăşluieşte un soare…
Totul e să-l lăsăm să strălucească.“
(Socrate)

Acesta este primul articol scris pe blog pentru a testa functionalitatea blogului in wordpress. Urmeaza articole interesante pe care va invit sa le urmariti.